Agitatiuni

Mare agitaţie mare! Ca în fiecare an, de altfel. Vine Sfântul Valentin, alias „Ziua Îndrăgostiţilor”. O ştiţi cu toţii, nu-i aşa? N-aveţi cum s-o rataţi: inimioare la tot pasul, jucărioare de pluş reprezentând doi îndrăgostiţi, concursuri peste concursuri pentru cei amorezaţi şi alte dulcegării mult prea siropoase pentru mine.
Ce-mi place la nebunie… certificatele de căsătorie pentru o zi:
- Vrei să fii soţia mea pentru o zi?
- Vai uby, m-ai făcut atât de fericită! Te iubesc atât de mult!
- Şi eu te iubesc, dragostea mea eternă.
Vă imaginaţi scenariul, nu? Mă-ncântă numai când mă gândesc…
Dar tot mai mult îmi plac declaraţiile pe care şi le fac cuplurile astea pasagere. Îmi plac oamenii aceştia mult. Ei iubesc de fiecare dată, ei îşi declară iubirea eternă cu fiecare ocazie. Aceeaşi iubire ce o purtau în urmă cu două luni unei alte persoane, aceeaşi iubire ce o vor purta peste alte două luni, poate, unei alte persoane. Simpatici tare, ce să mai?

- Sunt puţin anti. Nu te superi, nu?
- Puţin? Urmat de un râs ironic ce abia atunci i-l cunoscusem.
- Puţin în general. Anti, declarat, în acest caz. Şi oricum, îl avem şi noi pe al nostru. Cel puţin nu e atât de… popular.
- Da, dar acela nu se ţine deloc…
- Acesta e… prea comercial, nu crezi? Prea lipsit de sens… de esenţă.
- Are esenţă, pentru unii…
- E prea… superficial…

Aş spune exact ce sentiment îmi provoacă… Dar, dintr-un bun simţ ce se manifestă mereu prea târziu, şi din respect pentru cei ce simt cu adevărat, am să mă abţin. Am să mă abţin şi pentru că, vorba profetului, 90% o să scrie acelaşi lucru (iar eu spun ca doar 20% din aceştia o gândesc cu adevărat şi îşi menţin poziţia şi în faţa domniţei sau cavalerului), iar 10% o să vorbească despre cât de specială e.

P. S. N-o să vă supăraţi pe mine că mi se pare superficial, aşa-i? Vă puteţi voi supăra pe un copil cuminte, cu ochi atât de mari şi albaştri? Ştiam eu că nu!
La mulţi ani de Ziua Îndrăgostiţilor tuturor celor care iubesc sau doar au impresia! Să creşteţi mari cu toţii.