Acelasi raspuns

Intinde-mi mainile si pune-ma sa aleg. Intotdeauna vei primi acelasi raspuns. Chiar daca nu e niciodata nimic, voi face aceeasi alegere mereu, in speranta ca voi gasi, candva, ceva. Altceva decat un gol imens, altceva decat regrete. Poate voi gasi un raspuns, o privire calda, un zambet intelegator.
Nu ma astept ca in mana ta dreapta sa fie incertitudini sau alte intrebari carora sa incerc sa le dau raspuns. Nu vreau sa gasesc o privire rece sau un oftat adanc. Si nici eternul raspuns pe care am ajuns sa il urasc atat de mult incat sa imi doresc sa nu ai dreptate. Nu imi doresc sa ma faci sa regret... ca am facut o alegere, ca te-am lasat sa ma pui sa aleg. Sa ma intreb daca se merita sa repet la nesfarsit gresala sau daca nu ar trebui sa invat sa fac altele noi. Daca mai am de ce sa aleg sau sa refuz inca de la inceput acest drept. Nu ma astept ca tocmai tu sa nu intelegi si sa ma obligi la a gandi mai mult decat fac deja. Sa ma faci sa ma indoiesc de alegerile pe care le-am facut cu mult inaintea ta, de care eram sigura pana acum nu demult.
Nu ma astept nici fericirea sa o gasesc. Ci, poate, ceva ce caut, dar inca nu imi dau seama, ceva ce am nevoie, dar inca nu stiu. Nu imi doresc nimic (in mod) special atunci cand imi deschizi palma dreapta. Doar altceva decat nimic, altceva decat incertitudini si limite pe care sa mi le impun. Altceva decat treziri bruste la o realitate pe care nu stiu daca mi-o doresc asa.