Revenire mai putin spectaculara - Atrethos

Mai daunezi imi povestea un prieten cum ca, de ceva vreme, cand inspiratia il adoarme si pune stapanire pe el, scrie poezii. Felicitarile mele! (Eu m-am lasat, cred, de ele.) Si i-am promis ca am sa-l fac cunoscut publicandu-i cea mai reusita, in opinia lui, poezie.

Tot atunci imi spunea ca nu am sa o inteleg, pentru ca nu stiu ce inseamna pentru el cuvintele folosite, ce simtea atunci… si alte chestii pe care, intr-adevar, nu am de unde sa le stiu. Dar pot sa le banuiesc, pot sa le deduc, sa le ghicesc, sa-mi imaginez un intreg scenariu pe baza a cincizeci de cuvinte. „Asta e farmecul poeziilor” incercam eu sa ii explic. „Poti sa le interpretezi cum vrei, poti sa te regasesti sau nu in ele, sa fii de acord sau nu cu ce transmit ele... poti sa le intelegi altfel de fiecare data cand le citesti”. Nici el, si nici altii (mai putin profetul, daca are o memorie buna) nu ar sti de ce ma doare pe mine mana.

Imi cerea insistent, sa nu uit de copyright. Cum sa uit? Mai ales cu un astfel de pseudonim. Care... nu inseamna nimic. Adica reprezinta... pe el. Dar nu are nici o logica. O adunatura de litere, puse in asa fel incat sa sune frumos. Dar atat. S-a pierdut pe drum, se pare, semnificatia cuvintelor, pentru el. Daca poate fi considerat cuvant...

A vrut sa-i fiu critic. Dar fiindca nu am nici licenta, si nici o cultura vasta in ceea ce priveste literatura, las la aprecierea voastra.

The blue desire of one's soul
Was found in you in time to know.
The hourglass was broken still
When summer skies fell brightly ill.
A memory is all that's left
Of what it was and all i meant.
Remember what was long ago
For all will pass again if so.
To end the words that came to mind
I vow to never do same crime.

In time...

by Atrethos