Ciclicitate

"E ceasul cinci… O noua dimineata printre ganduri... Ca si cea de ieri, ca si cea de alaltaieri, ca si cea de... oare de cand?...
Cocosii au cantat astazi a treia oara... A treia oara... Dar nu... nu de Iisus ma lepad eu astazi, nu pe El il reneg, ci pe tine.... De tine ma lepad, pe tine vreau sa uit ca te-am cunoscut!... Stiu, ai sa-mi spui ca, precum Petru, ma lepad de cel in care am crezut, de cel pe care l-am urmat... Se poate... Se poate sa fiu atat de lasa... Dar adu-ti aminte: la inceput am fost Toma Necredinciosul, si n-am crezut in tine pana cand nu mi-ai demonstrat ca existi... Si poate ca acum, mi-ai demonstrat ca aveam dreptate: nu existi cu adevarat. Nu in forma in care vreau eu sa existi. Tu nu mergi pe apa ca pe pamant, tu nu vorbesti, iar oamenii sa se stranga in jurul tau si sa-ti asculte glasul bland, tu nu ma aperi in fata celor care arunca cu pietre in mine... Tu... tu nu faci minuni... Nu! Nu intelege gresit! Nu te vreau un Iisus al lumii mele! De fapt... acum... nu te mai vreau deloc....
Stiu... ca si Petru, am sa regret apoi ca m-am lepadat de tine, am sa ma intreb in ce consta de fapt credinta mea, cand eu am renuntat la ea la prima adiere de vant... Si-apoi, am sa cred din nou, imediat ce ma voi simti din nou in siguranta. Si o sa vina iar o dimineata cand cocosii vor canta din nou de trei ori... De trei ori...
Dar pana atunci, in ceasul acesta al rasaritului rece, am sa ma revolt. Spune-mi, ce-mi oferi tu? Vise? La ce ma ajuta? Speranta? In ce? Tu ma ridici? Pana unde? Si mai ales... de ce toate astea, cand stii prea bine ca mai apoi ai sa mi le iei? Cand stii prea bine ca trezirea la realitatea e atat de dureroasa uenori... Cand stii prea bine ca pana si speranta moare... Cand stii prea bine ca, cu cat e mai inalt zborul, cu atat caderea ma va zdruncina mai tare... De ce imi oferi toate astea, fiinta visatoare?
Ma intreb cum am ajuns sa cred in tine... Este ciudat cum imi amintesc atatea lucruri, din vremuri demult uitate, dar asta nu... In ce zi, in ce farama a vietii mele mi-ai aratat ca, totusi, mergi pe apa? Si cum se face ca tu, iluzia cea mai frumoasa, ai reusit sa ma pacalesti? Tu, care esti precum unul din acele trucuri cu cartile de joc ce-mi minunau copilaria, sau ca acel truc cu sfoara pe care o tai si-apoi este intreaga... Tu, cunoscut de toti, si privit de toti cu aceeasi frica in fata necunoscutului... tu, iubit de toti, si blestemat ceas de ceas de toti...
Asculta! Cocosii si-au incheiat cantarea... Semn al trezirii la viata... la realitate... Mi-au adus aminte ca... trebuie sa dorm..."


Dar asta a fost demult... parca intr-o alta viata, intr-o alta lume...
Azi nu ma lepad de acelasi lucru. Dar intensitatea e aceeasi, nesiguranta si regretele... mereu la fel...


Asculta mai multe audio Muzica