Colecţii

O să-mi daţi voie să ţin azi, mai mult decât până acum, cont de virgula din titlu…

Unii oameni colecţionează timbre, jucării de pluş, cartonaşe cu fotbalişti sau orice ar părea că are sens şi pasiune. Eu am colecţionat obiecte. În cutiuţa aceea se aflau strânse amintirile mele sub forma unor lucruri, unor gânduri mâzgâlite stângaci pe un colţ de foaie. Probabil nu acordam suficient credit memoriei mele…

Acum însă… Pe spate şi pe buze se află părinţii mei, iar în ochi verdele ce nu a apărut demult şi bunica mea. În calm îmi stă unul din bunici, iar pe genunchi se află celălalt. În credinţă e fratele meu, iar în înţelegere sora. În altruism e mătuşa mea, iar la piept îmi stă copilul.
În „gândeşti prea mult” stau cei mai buni prieteni ai mei, în duşuri reci şi „told you so” îmi stă profetul, în zâmbetul indulgent din „chiar credeai că ai să sari peste?” mon petite, iar în „cloşcă” e artistul. Iar în plimbările de seară se află ele. În mers îmi stau unii prieteni, iar în glume alţii.
În mâna mea dreaptă stă scris un joc, iar în stânga o daltă. În părul blond se află pănglicuţa albă, peste care s-a aşezat un parfum demult pierdut, iar pe obraz un sărut abia simţit. În pasivitate e el, iar în încercare îmi stai tu.
În dreapta mea sunt oamenii, iar somnul e în stânga. În zile îmi staţi voi toţi, iar în nopţi visele… Sunt peste tot, spuse sau nu, dorite sau renegate. Sunt parte din mine, scrise pe mine, vizibile de alţii sau doar de mine.
Acum însă… colecţionez amintiri… M-am transformat… într-un colecţionar de amintiri.



Nu-mi pasă că nu îţi doreşti asta. Până la urmă, laşi totul la atitudinea mea…