Sergiu Mir avea dreptate! Si nu prea...

Undeva la sfarsitul clasei a 11a, venise o cunostinta in vizita la mama mea. Imi propusese sa imi citeasca in cafea. Desi nu sunt adepta acestor “stiinte”, m-am gandit ca ar fi interesant sa aud ce are de spus cucoana in legatura cu viitorul meu, asa ca am acceptat. Si acum ma amuz, amintindu-mi de cele spuse de ea. Pe langa viitorul meu stralucit in domeniul medicinei, imi mai facuse alte doua “preziceri” simpatice. Una dintre ele se referea la plecarea mea, peste doua puncte (asta insemnand doua saptamani sau doua luni) “nu foarte departe de casa, dar in alta parte decat unde sunt fratii tai”, spusese ea foarte sigura de ceea ce ii arata zatul de pe fundul cestii de cafea. Ei bine… a avut dreptate, si nu prea. Intr-adevar, am plecat, undeva unde nu erau fratii mei, peste excat doua luni. Dar nu a fost atat de aproape de casa pe cat imi prezisese ea. Aproximativ 36 de ore de mers cu autocarul chiar nu mi se pare aproape de casa.

Cam asta s-a intamplat si cu Ser. Cu mici diferente. El nu mi-a citit intr-o ceasca de cafea, ci intr-o fereastra de messenger (maro, app). Dar, ca si “cititoarea in cafea”, a avut dreptate… si nu prea. (Probabil el a omis sa ia in calcul si alti factori care ar fi putut influenta “insanatosirea” mea.) In ianuarie, cred, mi-a spus ca nu o sa-mi treaca pana in iulie. Eram tentata sa-l cred, desi nu vroiam sa aiba dreptate. Si nu a avut: mi-a trecut.
Imi spusese atunci ca, daca el nu se inseala, eu va trebui sa scriu pentru blog o postare cu titlul “Sergiu Mir avea dreptate!”. Si iata ca am scris-o. Si asta pentru ca nu s-a inselat in totalitate. Mi-a trecut, dar a aparut alta. Poate mai rea. Sau poate ca nu (depinde cum privesc lucrurile). Nu e inca iulie, dar sunt sigura ca nu are sa-mi treaca in 3 zile. Si prefer sa o public astazi, pentru ca e 27.

Si pentru ca eu m-am tinut de cuvant, ar trebui sa faci si tu asta. Ca doar… ai avut dreptate si nu prea, profetule!

Acum sunt curioasa daca o sa apara si cavalerul meu blond.

P.S. Desi spui ca nu trebuie sa-mi onorez pariul, pentru ca nu ai avut deloc dreptate, am facut asta din cel putin doua motive. In primul rand, pentru ca nici macar nu stiu cand a incetat una si a inceput cealalta. Pur si simplu m-am trezit ca s-a schimbat cauza. Si apoi pentru ca... poate merita asta...


Vulpe tu mi-ai furat gasca !
Asculta mai multe audio Muzica

Competitii

Nimeni nu o sa te astepte cu lauri, nimeni nu o sa te incoroneze rege si nici nu o sa ridice statuie in cinstea ta, nimeni nu o sa scrie numele tau in paginile vre-unei istorii. Te antrenezi totusi in competitie, sperand ca, la sfarsit, vei obtine ceva. Insa numele tau va fi peste ani uitat, pentru ca nu esti decat unul dintre miile care incearca asta. Nu te subestimez, dar prea putini reusesc sa se faca nemuritori, si doar prin talente ce tie-ti lipsesc.

Iti doresti totusi gloria aceasta efemera, pentru ca iti satisface orgoliul, pentru ca este mai bun decat nimic? Esti invitatul meu, atunci, sa partici la competitie, sa faci tot posibilul sa castigi, sa te bucuri de invingere si sa te autoridici pe un piedestal in fata celor mai slabi. Dar lasa-mi dreptul de a alege sa nu iau parte la ea. Competitia asta imi pare inutila si cred cu tarie ca uneori te ingradeste. Iti faci din a-i depasi pe ceilalti, a fi cel mai bun, un tel final. Odata atins, nu vei face decat sa iti mentii pozitia si sa ii impiedici pe ceilalti sa te ajunga. Dar poate ca a fi bun nu inseamna a-i depasi pe ceilalti, ci a te autodepasi. Poate ca nu ar trebui sa fie o competitie intre tine si ei, ci intre tine si tine.

Dar poate ca ego-ul tau este prea mare pentru a accepta provocarea. Poate ca nu iti testezi propriile limite de teama sa nu le descoperi prea aproape de ceilalti si prea departe de ce te vrei a fi. Si nu ti-ai rani singur ego-ul, nu ti-ai calca singur in picioare orgoliul… Nu-i asa?